Opt ore de carceră în cabină, paznicul trimis să verifice dacă citești poezii, camere de supraveghere pe holuri și o clauză halucinantă în fișa postului: „evitarea publicului spectator”. În timp ce trupa istorică a fost decimată prin hărțuire administrativă, managerul-actriță își împarte rolurile principale pe banii Primăriei Târgu Jiu, sub privirea complice a edilului Marcel Romanescu.
Dacă dramaturgul Eugen Ionesco ar fi căutat decorul perfect pentru o piesă a absurdului sinistru, n-ar fi trebuit să inventeze nimic: era suficient să deschidă ușa din spate a Teatrului Dramatic „Elvira Godeanu” din Târgu Jiu. Acolo unde, cu cartela la gât și cu spaima comisiei de disciplină în ceafă, actorii trăiesc o realitate ce frizează psihoza instituțională.
O luare de poziție explozivă a Federației Teatrelor Metropolitane (FTM) scoate la lumină o stare de teroare administrativă care trenează de trei ani. Ceea ce trebuia să fie templul culturii gorjene a fost transformat într-o cazarmă absurdă, unde artiștii sunt plătiți din bani publici nu ca să joace, ci ca să tacă, să semneze condica și să fie umiliți metodic.
Ironia cinică din fișa postului: Actorul angajat să „evite publicul”
Documentele oficiale ale instituției conduse de Mariana Ghițulescu conțin pasaje care ar stârni râsul dacă n-ar ascunde o dramă umană și profesională profundă. În fișa postului a fost inserată o dispoziție demnă de o distopie orwelliană:
„Accesul în instituție se va face cu cartela electronică repartizată, intrarea actorilor – pentru evitarea publicului spectator…”
Textul vorbește de la sine despre filosofia managerială instaurată la Târgu Jiu. Deși conducerea s-ar putea scuza invocând fluxurile logistice de acces, pentru actorii împinși pe tușă formularea a devenit o condamnare literală. Într-un teatru public subvenționat din taxele gorjenilor, actorii chiar au fost izolați total de public.
Scenariul zilnic descris de FTM arată degradarea la care sunt supuși profesioniști cu decenii de experiență:
* Prezența forțată: Artiști fără roluri și fără repetiții sunt obligați să stea opt ore pe zi încuiați în cabine pentru un pretins „studiu individual”.
* Poliția culturală: Paznicul clădirii – omul plătit să asigure paza patrimoniului – intră în cabine pentru a controla dacă actorul „studiază”.
* Teroarea minutelor: Camerele video monitorizează holurile, iar portăreasa contorizează întârzieri de cinci sau zece minute pentru a fabrica dosare disciplinare și cereri de note explicative.
Totul, în timp ce legea specială a instituțiilor de spectacole (OG nr. 21/2007) prevede explicit repartizarea inegală a timpului de muncă, tocmai pentru a subordona programul actului de creație, nu birocrației de pontaj.
Măcelul trupei: Peste 40 de plecări în trei ani. Răzbunări pe tinerii învățăcei
Cifrele prezentate de federația sindicală dezvăluie dimensiunea epurării: în aproximativ trei ani de mandat ai actualei conduceri, peste 40 de angajați au părăsit teatrul, iar colectivul artistic s-a prăbușit de la circa 27 de actori la doar 16. Au plecat nume grele, regizori, scenografi și tehnicieni, sufocați de atmosfera irespirabilă.
Iar când marginalizarea nu este suficientă, apar represaliile administrative. Un caz revoltător semnalat de sindicate vizează o actriță a teatrului care predă actorie la un liceu vocațional din oraș. Programul acesteia de la teatru a fost modificat intempestiv exact peste orele de curs de la clasă. Fără ca teatrul să aibă programate repetiții sau spectacole în acel interval, ci doar același steril „studiu individual”. O lovitură aplicată cu premeditare nu doar unui cadru didactic, ci și tinerilor din Târgu Jiu care învățau arta scenică de la un profesionist.
Monopolul absolut: Managerul angajează regizorul, regizorul o distribuie pe directoare
În timp ce actorii incomozi sunt transformați în fantome de cabină sau forțați – potrivit relatărilor interne – să mânuiască pupitrele de lumini și sunet în lipsa tehnicienilor demisionați, afișul teatrului funcționează după o rețetă toxică de incompatibilitate morală.
Mariana Ghițulescu nu este doar ordonatorul de credite care taie și spânzură destine profesionale, ci și vedeta omniprezentă a distribuțiilor. Mecanismul frizează conflictul de interese:
* Managerul selectează regizorii invitați și le semnează contractele de colaborare finanțate din bani publici.
* Aceiași regizori, dependenți de semnătura și plățile managerului, o distribuie „spontan” pe Mariana Ghițulescu în rolurile principale.
* Membrii trupei permanente care îndrăznesc să pună întrebări sunt trimiși în fața unei șefe de departament artistic fără competențe probate, convocați în comisii de disciplină sau amenințați cu clauzele de confidențialitate din contract.
Întrebarea pentru Primăria Târgu Jiu: Până când îi finanțați feuda doamnei Ghițulescu?
Teatrul Dramatic „Elvira Godeanu” nu este SRL-ul familiei Ghițulescu și nici curtea privată a clicii administrative care taie condici la poartă. Este o instituție finanțată masiv din bugetul Primăriei Municipiului Târgu Jiu.
Tăcerea primarului Marcel Romanescu în fața distrugerii sistematice a acestui colectiv artistic nu mai poate fi catalogată drept simplă nepăsare; este complicitate directă. Când o federație națională formulează opt capete de acuzare precise – de la hărțuire, depopularea trupei și abuz de putere, până la blocarea accesului la scenă –, primăria are datoria să trimită Corpul de Control, nu să asigure liniștea directorială.
Actorii unui teatru public nu sunt deținuți pontați la cartelă și terorizați de paznici. Dacă Mariana Ghițulescu vrea o trupă de executanți muți pe care să-i țină închiși în cabine pentru a străluci singură sub reflectoare, este liberă să-și deschidă o companie privată pe banii proprii. Până atunci, fiecare leu din taxele gorjenilor cheltuit pentru umilirea acestor oameni este o risipă și o rușine administrativă care trebuie oprită imediat.
